Relația dintre albine și flori

Relația dintre albine și flori reprezintă una din minunile universului, o dovadă că regnul vegetal și animal au fost făcute să trăiască în armonie. “Albinele au nevoie de flori ca să trăiască și florile au nevoie de albine ca să rodească”, spunea savantul francez Gaston Bonier.

Florile produc stropii de nectar dulce spre a le atrage pe albine, care îl doresc pentru a-și produce mierea. Drept recunoștință față de darnicele flori, albinele le aduc mulțumire, realizând polenizarea de care acestea au nevoie.

Ca urmare, se vor produce fructele, legumele, semințele.

Plantele se împlinesc și au asigurată supraviețuirea ca specie, iar albinele își fac proviziile necesare pentru întărirea și sănătatea familiei, cât și pentru petrecerea în siguranță a anotimpului rece. Florile și albinele se susțin unele pe altele, spre a continua să existe. Există exemplu mai convingator despre armonia așezată în lume de Creator?

Polenizarea realizată de catre albine determină asemenea sporuri la recolte, încât valoarea acestei activități exterioare stupului, ignorată oficial astăzi, depășește de 30 de ori valoarea mierii și a producției de ceară înăuntrul stupului.

Prin viața lor, albinele sunt implicate covârșitor în existența a sute de mii de specii din flora Terrei. Pe drept cuvânt, Albert Einstein spunea că: “Dacă ar dispărea albina de pe suprafața globului, omul ar mai avea doar patru ani de trăit”.

Cum plantele produc cu multă generozitate polenul, iar albinele îl folosesc ca hrană, o bună parte este transportată la stup. Într-o familie de albine îndatoririle sunt bine stabilite. Unele îngrijesc puietul, altele formează suita reginei, altele asigură paza stupului, unele recoltează nectarul, altele polenul, iar cele mai experimentate culeg rășinile pentru propolis.

Albinele care aduc polen, la plecarea din stup, își încarcă gușa cu nectar. După trecerea pe la flori, ele amestecă pudra fină de polen cu acest nectar, spre a forma grăuncioarele pe care le transportă în coșulețele de pe picioare. Atunci când aterizează la urdiniș, fiecare albină intră în stup încărcată cu câte două grăuncioare de polen.

Câte flori, atâtea feluri de polen. Fiecare tip de plantă în parte are polenul său specific, ca aromă, gust, culoare, formă, compoziție. Cum albinele vizitează toate florile de primăvară, vară sau toamnă, grăuncioarele de polen care ajung în stup vor reproduce diversitatea florală a anotimpului și locului unde trăiește acea familie de albine.

Ca atare, și polenul recoltat de apicultor are culori, gusturi și arome diferite și, totodată, și principii de vindecare deosebite. Ar fi ideal ca în perioada aceasta de primavară, când natura explodează în mii de flori, să adăugăm în hrana noastră cotidiană feluri de polen cât mai deosebite, adevărate daruri de sănătate.

Pe lângă polenul poliflor, care provine de la mai multe tipuri de flori și care este și cel mai răspândit și comercializat în farmacii și magazinele naturiste, atunci când albinele sunt duse într-un loc unde predomină anumite plante (salcâm, păducel, salvie) se obține un polen predominant al acelei specii. Este greu de garantat că polenul respectiv este monoflor, căci nimeni nu poate obliga albinele să viziteze doar anumite flori. De regulă, ele zboară la mai multe specii, însă florile care sunt mai abundente sunt și mai frecvent vizitate, deci polenul lor va fi cel mai mult adus la stup.

Polenul albinelor nu produce alergii. Este important de știut diferența între polenul recoltat de albine (numit și entomofil) și polenul purtat de vânt (anemofil).

Albinele adună doar polenul care este bun pentru hrana lor, fără a produce efecte nedorite. Ele nu recoltează polenul care nu este nutritiv. Acele plante care produc polen nedorit nu sunt fertilizate de albine. De aceea, pentru a se putea realiza polenizarea lor, ele folosesc vântul care le poartă polenul de la o plantă la alta. Aceste polenuri sunt de dimensiuni foarte mici, sunt ușoare și au forme adaptate, încât să poată fi duse de vânt.

Polenurile anemofile sunt cele care determină vestitele alergii, în timp ce polenurile recoltate de albine sunt buni nutrienți, fără să determine alergii, mai mult decât orice alt aliment. În plus, polenul albinelor conține atât vitamina E cât și seleniu, cele două elemente care acționează sinergic contra alergiilor. Așadar, la consumatorii de polen crud în doze de întreținere, reacțiile alergice din sezonul febrelor scad cu 20 până la 40%.